Part II – Cavnic
De mentionat ca prima “excursie” am facut-o la Cavnic. Unde, neexistand telescaun, ci numai teleschi, am urcat pe langa partie, prin padure. Pe acolo, numai lucruri minunate, desi zapada nu era prea grozava, ba am avut bafta si de niste portiuni cu gheata, numai bune de rupt gatul (noroc cu bocancii de trei-aproape-patru-anotimpuri). Foarte mare noroc am avut si cand am introdus in mod gratios un picior in zapada si m-am scufundat. Dupa care am repetat figura, la mai putin de 1 minut. Fun-neh. NOT! Eh, macar n-a mai fost un sant, ca anul trecut. In orice caz, a fost destul de simpatic la Cavnic, din replicile memorabile auzite aici, citez un pusti de 7-8 ani care-i spunea unei tanti (matusa or something alike): “Tu esti foarte stresata si nu ai incredere in tine!”. De asemenea, plimbarea de-a lungul drumului a fost si ea interesanta, mai putin faptul ca nici pana azi nu stiu daca am ajuns unde trebuia au ba. Cert e ca ne-am intors, spre a umple cu noroi hotelul-restaurant Roata, unde am tras de niste mancare cam pana la momentul cand trebuia sa ne vina microbuzul. Desigur, pe respectivul microbuz l-am mai asteptat vreo 20 de minute or so in frig si intuneric caci, nu-i asa, dupa caldura din restaurant vine congelul de afara. Pozele sunt mai putin impresionante, desi lumina a fost mai buna decat la Sapanta, mi-au lipsit subiectele. Si imaginatia, recunosc.
