In rest, ne citim…

Discurs rostit de Herta Müller la primirea Premiului Nobel pentru Literatura, Stockholm, 2009

“Ai o batistă, mă-ntreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies în stradă. N-aveam. Şi pentru că n-o aveam la mine, mă întorceam iar în cameră şi-mi luam una. Dimineaţa n-aveam niciodată batista la mine, fiindcă în fiecare dimineaţă aşteptam această întrebare a ei. Batista era semnul că dimineaţa mama mă ocroteşte. În ceasurile şi treburile cotidiene de mai tîrziu, eram pe cont propriu. Întrebarea ai o batistă era o tandreţe indirectă. Una directă ar fi fost jenantă, aşa ceva nu exista printre ţărani. Iubirea se deghiza în întrebare. Doar aşa putea fi rostită sec, pe ton poruncitor, ca şi cum s-ar fi referit la o manevră curentă din procesul muncii. Faptul că-mi vorbea cu asprime chiar sublinia tandreţea. În fiecare dimineaţă…(restul aici)

Unii oameni merita distinctiile pe care le primesc. Si probabil, mai mult de atat. Pentru ca un scriitor trebuie sa fie, in primul rand, sincer, iar sinceritatea doamnei Müller este deopotriva debordanta si dezarmanta.

Lectura placuta!

(USA anthem)

Pasul 1: se strang toate actele necesare

Pasul 2: se suna la consulat si se face o programare. Programarea era azi la 9.45

Pasul 3: se trezeste la ora 7. Se pleaca din campus pe la 8

Pasul 4: se pierde autobuzul de 8.05, in consecinta si trenul de 8.25

Pasul 5: se ia un tren de 8.40, spre Den Helder, cu statie in Amsterdam Amstel si Amsterdam Centraal

Pasul 6: se coboara in Amsterdam Amstel, crezand ca e Amsterdam Centraal, in ciuda faptului ca statia nu arata deloc “cum trebuie”

Pasul 7: se asteapta tren pentru Amsterdam Centraal. Ora: 9.14

Pasul 8: se ia, din greseala, un metrou. Care arata fix ca trenu Medias-Sighisoara, plus ca a venit la linia de tren, mama lui…

Pasul 9: se constata ca, cel mai probabil, biletul de tren nu-i valabil pe metrou. Se sta cu morcovu’ infipt undeva pana la statia finala

Pasul 10: se ia un taxi de 20 de euro pana la consulat, ca sa se ajunga la timp. Ora: 9.30

Pasul 11: se ajunge la consulat, se trece de security check, se ajunge la tanti draguta care se uita la acte

Pasul 12: tanti draguta constata ca vrea o stampila pe screenshotul cu tranzactia facuta prin Internet Banking

Pasul 13: se merge la banca de la colt, se cere stampila. Tanti nu poate pune stampila, CA COntul nu e deschis in Amsterdam, iar ei sunt just a local branch

Pasul 14: se convinge tanti sa puna stampila anyway

Pasul 15: se intoarce la consulat

Pasul 16: se intoarce la tanti de la pasul 12, totul e ok, se ia un numar si se asteapta

Pasul 17: se asteapta cam 30 de minute, sau o portugheza, o futeomodeala proasta (scuzati pleonasmul) si inca niste persoane

Pasul 18: se ajunge la ghiseu, nenea simpatic spune “Buna dimineata!” (in romana, adicatelea). Se zambeste, se amprenteaza, se ia un loc si se asteapta

Pasul 19: se asteapta

Pasul 20: se repeta pasul 19

Pasul 21: se repeta pasul 20

Pasul 22: se repeta pasul 21

Pasul 23: se mai ramane in sala, initial populata de 25-30 de persoane, cu un gigel

Pasul 24: se cheama la ghiseu, pentru interviu

Pasul 25: “si, ce studiezi?”; “literatura si antropologie”; “si, zi-mi de exchange-ul asta?”; “pai, ma duc la Berkeley, o sa fac tot literatura si antropologie”; “si, ce faci cand termini?”; “o sa ma plimb putin prin US, apoi ma-ntorc aci”; “Berkeley e o scoala foarte misto, o sa-ti placa sigur. Ti-am emis viza, o sa primesti pasaportul prin posta in doua-trei zile.”

Si, asta a fost. Pentru chestii oficiale (gen exact ce documente va trebuie, ce taxe trebuie sa platiti si alte cele), vizitati cu incredere site-ul Ambasaei SUA la Bucuresti.